fbpx

Samadhi

de Paramhansa Yogananda

Risipite sunt voalurile de lumina si umbra,
Spulberat e orice abur al suferinței,
Dispărute in zare sunt toate răsăriturile bucuriilor efemere,

Topit e mirajul obscur al simțurilor.
Iubire, ura, sănătate, boala, viata si moarte,
Duse sunt aceste false umbre de pe ecranul dualității.
Valuri de râsete, capete hidoase de sarcasm, vârtejuri de melancolie,
Topite sunt in marea cea vasta a Beatitudinii.
Furtuna Mayei s-a liniștit
Datorita baghetei magice a intuiției profunde.
Universul, un vis uitat, pândește din subconștient,
Gata sa invadeze amintirea mea divina de curând trezita.
Trăiesc fără Umbra Cosmica,
Însa ea nu ar putea exista in absenta Mea;
Așa cum marea poate să existe fără valuri,
Însa ele nu pot respira fără mare.
Vise, veghe, stări adânci de Turiya, somn,
Prezent, trecut, viitor – nu mai exista pentru mine,
Ci doar Eu, Eul veșnic prezent, veșnic curgător, pretutindeni.
Planete, stele, praf stelar, pământ,
Izbucniri vulcanice ale cataclismelor apocaliptice,
Furnalul formator al Creației,
Ghețari de raze X tăcute, șuvoaie de electroni arzând,
Gândurile tuturor oamenilor, din trecut, prezent, din viitor,
Fiecare fir de iarba, eu însumi, omenirea,
Fiecare particula de praf a creației,
Manie, lăcomie, bine, rău, eliberare, pofte,
Le-am înghițit, le-am transmutat pe toate
Într-un vast ocean de sânge al propriei mele unice Ființe!
Bucurie înăbușită, adesea întețită de meditație continua,
Orbindu-mi ochii înlăcrimați,
Explodează în flăcările nemuritoare ale Beatitudinii,
Mi-a mistuit lacrimile, structura, totul.
Tu ești Eu, Eu sunt Tu,
Cunoașterea, Cunoscătorul, Cunoscutul – Una sunt!
Extaz neîntrerupt, senin, etern, pace veșnică!
Beatitudinea din Samadhi, extatica dincolo de orice imaginație si așteptare!
Nu o stare inconștientă,
Nici cloroform mental fără întoarcere la voință,
Samadhi nu face decât să expansioneze tărâmul conștiinței mele,
Dincolo de limitele trupului muritor,
Pana la cea mai îndepărtată frontieră a Eternității –
Acolo unde Eu, Marea Cosmica,
Privesc micul ego plutind in Mine.
Fiecare vrabie, fiecare grăunte de nisip, nu cad fără ca Eu sa le vad.
Întregul spațiu plutește ca un aisberg înlăuntrul marii mele mentale.
Sunt Uriașul Recipient al tuturor lucrurilor care ființează!
Prin meditație tot mai profunda, mai îndelungă, continua, însetată, dăruită de guru,
Acest Samadhi celest este dobândit.
Freamăte mișcătoare de atomi se aud;
Si iată! Pământul întunecat, munții si marile sunt lichid topit!
Marile curgătoare se transforma in vapori de nebuloase!
AUM sufla asupra vaporilor, îndepărtând ca prin miracol voalurile lor,
Revelând o mare de electroni strălucitori,
Pana ce, la ultimul sunet al Tobei Cosmice,
Lumina densă dispare în Razele Eterne
Ale Beatitudinii Omniprezente.
Din fericire am venit, pentru fericire trăiesc, în fericire sacră mă topesc.
Eu, ocean al minții, beau toate valurile Creației.
Cele patru voaluri: solid, lichid, vapori, lumina,
Se evaporă de-ndată.
Sinele meu, intru totul, intră în Marele Sine.
Apuse pentru totdeauna sunt umbrele tremurătoare, agitate ale memoriei muritoare.
Imaculat este cerul minții mele, dedesubt, înainte și mult deasupra.
Eternitatea și Eu, o singură rază unită.
Un infim balon de veselie, Eu
Am devenit Însăși Marea Bucuriei.

Share on facebook
Share on twitter

Împărtășește și prietenilor tăi!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

two × one =